O-fată.com

Plouă torențial în Sicilia, cod roșu de vânt și ploi. Ce prilej mai bun de-atât să scriu…
Realizez că toată viața mea am trăit cu un zgomot de fundal în cap, mascat. Era izolat în pereți din ăia capitonați ca de cameră de spital de nebuni, ca să nu îl aud constant, altfel aș fi înnebunit. Ajungeam eu la nebuni.

Am creierul antifonat.

Mă întreb ce-o fi zgomotul ăsta și de ce mă învăluie de câte ori încerc să scriu despre lucruri demult apuse… consumate. trecute. trăite. simțite. uitate.
Dacă încerc să-mi amintesc copilăria mea, îmi amintesc vag, bucăți din ea…

Dar îmi amintesc mult plâns, multă frică, multă invidie pe familiile liniștite ale vecinilor. Pe copiii lor cu vieți normale, copiii iubiți de părinții lor.
E 10 dimineața și-n Sicilia plouă, și altceva mai bun n-am de făcut, decât să-mi las corpul să-și amintească cum a fost. Cu toate că nu de corp mi-e frică mie, că el a dus multe. Mai frică mi-e de creierul ăsta panicat, care mi-a ascuns juma’ din viață în pungi vidate și băgate sub pat.
Realizez acum că nu mi-am dat voie să-mi amintesc, nu că-mi pierdusem memoria. Plus că e prea mult. Prea mult. Mai râdeam cu prietenele mele, care mă făceau în glumă decrepită, că uit mereu. Uit orice.
Acum, îmi amintesc cu lux de amănunt fiecare colțișor din apartament. Culori, așezarea în planul casei a obiectelor. Aproape că le pot atinge.
Corpul începe să-mi vibreze, doar la amintirea asta…
Am udat patul mult timp. Până spre adolescență. N-am știut până acum câțiva ani de ce. Am crezut că eram eu defectă. Că eram eu întârziată sau stricată din toate punctele de vedere.
Urc pe scară și ascult la ușa casei mele. Asta fac de câte ori ajung acasă şi ştiu că ar trebui să fie el acasă. De fiecare dată.

Știu că sunt ambii acasă, dar vreau să aud dacă e sau nu scandal, să simt dacă e tensiune. Mi-e frică oricum. Mi-e frică constant.
Sunt bătută cum nu am mai văzut pe nimeni în jurul meu. Câteodată, vara, copiii îmi văd vânătăile și se miră de ele. N-au mai văzut așa umflături, negre-vineții, cu vase de sânge sparte în ele. Au un aer artistic.

Someone mastered this shit.

Și mi-e rușine. Mi-e greu să le simt mila și uimirea. Probabil se gândesc că e ceva total greșit cu mine, de sunt tratată așa. Sunt momente în care cred și eu asta. Apoi mă revolt iar și fug!
Fug de-acasă zile în șir, pe străzi, mă ascund în tufișuri, în podul blocurilor. Prefer să-mi fie frig și foame, decât să fiu bătută iar. Și iar.

Omul ăsta mă omoară încet, dar sigur!

Apartamentul ăsta mă strânge de gât!

Orașul ăsta mă sufocă!

Într-o zi voi pleca definitiv….

Pielea mea arde de atâtea bătăi. Sunt mică și slabă, cea mai mică și mai slabă dintre toți colegii, mulți ani.
Iar mi se strânge stomacul…
Am 3–4 ani și sunt cu mama în apartamentul bunicii, la etajul 2. E noapte, dormim. Deodată se aude un zgomot infernal și sărim toate ca arse. Mama mamei vine la noi și îi spune mamei să fugim la vecina de vizavi să ne ascundem, că a venit tata. A urcat pe balcon și a spart geamul, intră acum în casă. Mama încercase din nou să plece de la el, să-l părăsească.
Inima-mi bate repede, mama e îngrozită. Fugim și ne ascundem la vecină, acolo nu vine după noi. În urmă se aude scandal, îl aud pe el urlând, nu înțeleg nimic, dar știu că e furios. Mereu e furios. De unde o avea omul ăsta atâta furie strânsă în el?…
Pe mine mă ia vecina și mă duce în dormitorul din spate, unde doarme unul dintre băieții ei. Florin e mare, cred că e trecut de 18–20 de ani. E toiul nopții, dar se ridică și mă ia în brațe și mă bagă sub pătură să mă protejeze.
După câteva minute simt că face o mișcare ciudată, ceva ce nu-mi era cunoscut. Mă freca de corpul lui. Simțeam o tensiune ciudată, dar nu înțelegeam. Apoi mi-a băgat mâna pe unde făceam pipi. A fost foarte ciudat. Nu cred că am înțeles prea bine seara aia…
Oricum, aveam să aflu că bărbații asta făceau. Fratele unchiului meu a făcut ceva similar câțiva ani mai târziu, aveam maxim 8–9 ani.
Oricum era ceva ciudat cu bărbații.
Era unul pe care îl vedeam foarte des, pe o bancă din parcul prin care mă duceam și mă întorceam de la grădiniță. Își scotea scula din dotare și și-o freca până la agonie. Noi stăteam ascunși prin boscheți și ne uitam fără să înțelegem ceva. El știa că îl vedem și nu se sinchisea.
Fucked up world we live in…

Plouă în Sicilia.

Cât de mult iubesc viața.

Cu fiecare an, vreau s-o trăiesc mai frumos şi mai bine. Vreau să fiu o batrână fericită, să-mi recuperez anii pierduți din copilărie şi adolescență.

Plouă în Sicilia.